… te-am iubit cum n-ai crezut că poţi fi iubit vreodată! Am încercat să nu-ţi spun mereu cuvintele, am sperat să-mi vezi ochii şi aşteptările, să-mi vezi zâmbetul de fericire pe care ochii tăi îl coborau peste mine când mă priveai cu dragoste! Am încercat să nu te îngrop în promisiuni şi cuvinte, să nu te păstrez pentru jurăminte rostite în seri de dragoste consumată printre lacrimi şi iubire! Am încercat să nu primesc nimic doar pentru că într-o clipă de “prea-plin de noi” ne-am sperat suflete pereche!

… te-am sperat plin de visele pe care mi le scuturai prin păr când îmi spuneai că eşti “bărbatul unei singure femei”!… plin de melodia sub care-mi odihneai încrederea că mă iubeşti  “astăzi mai mult ca ieri şi mai puţin ca mâine”… vindecat de minciună şi ipocrizie, te-am sperat bărbatul lângă care să-mi liniştesc teama şi tristeţea pentru o poveste care-şi va afla sfârşitul în durere, resemnare şi uitare!

… te-am aşteptat să te întorci din rătăciri printre argumente iraţionale! Să te aşezi lângă mine! Să-mi săruţi mâinile, tremurând de dragul mâinilor tale… să-mi săruţi ochii, răcoriţi în lacrimile nopţilor de insomnie… să-mi  săruţi tălpile, obosite de colindări peste gândurile tale… să-mi săruţi amintirea noastră, sângerând de dor de noi! Să mă săruţi şi să-mi vorbeşti!

… te-am căutat în nopţile tale de nelinişte să-ţi spun că-mi este sete de noi! Mi-e sete să aud cum curge adevărul peste mine, cum mă acoperi cu  sinceritate… Aşa cum mi-ai promis! Să mă ţii în braţe şi să-mi spui că n-ai plecat, că n-ai fost prin alte gări, aşteptând trenuri care să te evadeze de pe insula în care ne-am odihnit căutările!… că n-ai încercat să cobori în banal povestea noastră!

… te-am iubit!… te-am aşteptat!… te-am sperat!… te-am căutat! Ce târziu de noi m-ai regăsit! Atât de târziu încât mă dor nopţile în care priveam peste umărul tău cum îţi sinucizi dragostea de noi! Atât de târziu încât îmi sunt departe zilele în care alergam de dor de noi!… atât de târziu încât te întreb “când ai să pleci iarăşi de lângă noi?”

… ne-am regăsit?…. poate doar liniştea!

Miruşka