March 2009


… e clipa în care mă topesc de zâmbetul tău! mă scurg încet pe lângă valul de început şi mă regăsesc mereu lângă adierea altei promisuni! de drag de el şi de dor de tine mă inventez în fiecare clipă în care zâmbetul mă acoperă cu linişte şi încredere…

… e parfumul pe care-l păstrez în mine până la următoarea regăsire! adierea ce-mi acoperă noaptea în care-mi odihneşti amintirea, dimineaţa cu care-mi răcoreşti insomniile şi mângâierea cu care mă alinţi în fiecare început de sărut…

… e cuvântul care-ţi tremură în tăcerea unui răspuns imposibil! e lacrima pe care o simt în neliniştea unei întrebări! e melodia serilor în care ne regăsim pe insula în care clipa se înfăşoară în universul ochilor tăi…

… e urma paşilor noştri peste nisipul care ne scurge aşteptarea! e umbra culorilor cu care ne-am acoperit disperarea zilelor de rătăcire! e marginea de eternitate pe care ne odihnim dorul de noi…

Fericirea nu este o stare de permanenţă! E doar mătasea în care reuşeşti să mă acoperi cu zâmbetul tău imposibil de perfect…

Habar n-am dacă există scârbă perfectă! Dar dacă există ea trebuie să fie sinonimă cu Băsescu şi Boc! Niciodată nu a reuşit să-mi provoace ceva/ cineva o scârbă mai mare, mai profundă, mai perfectă decât discursul lui boc din Parlament! Sau unde se afla piticul ridicându-se în vârful picioarelor să-şi etaleze capul gol şi inutil! Omuleţul ăsta utilizează capul doar pentru a fi sigur ca nu-i plouă în gât! În rest organul este absolut gol! El nu gândeşte! Repetă ce-i spune dictatorul!

Nici nu mă aplec foarte mult peste boc! Oricum mi-ar fi mai uşor să-l sar decât să-l ocolesc! Este absolut incredibil cum nişte nulităţi au pretenţia să conducă România! Revin, boc nici măcar nu merită atenţie! El nu gândeşte, nu are idei, nu are nimic! Şi nu m-ar surprinde sub nicio o formă să aflăm că boc nici nu există! E un roboţel teleghidat care nu face decât să citeasacă sau să reproducă nişte idei transmise de dictator!

Băsescu însă, este cu adevărat un fenomen! Un fenomen nefast pentru România! Un iresponsabil cu profunde accente dictatoriale, care a făcut praf TOTUL în ţara asta! În comparaţie cu băsescu Ceauşescu a fost un amator! Individul ăsta este malefic şi reprezintă un pericol real pentru România!

Mi-e o scârbă totală! Individul nu are limite, nu are bunsimţ, nu are nimic decât accente şi accese care-l recomda ca obiect de studiu pentru generaţii întregi de psihologi şi psihiatri! România se prăbuşeşte încet şi sigur! Mi-e atât de scârbă încât apariţia ăstora îmi provoacă accese violente de senzaţii vomitive!N-am crezut să ajung o zi în care să nu suport apariţia unor oameni! Dacă ăştia sunt oameni!

Băi nesimţiţilor, voi şi toată gaşca de hoţi şi tâlhari care tiranizaţi poporul ăsta, cât de cretini ne credeţi pe toţi?

Am ajuns să trăiesc o scârbă perfectă! Măcar ştiu la ce să raportez senzaţia de scârbă! Când voi mai avea astfel de senzaţii în mod evident le voi raporta la discursurile lui boc şi a lui băsescu! Cele două apariţii au fost superlative ale senzaţiei de scârbă!

Am să votez în toamnă! Cu scârbă, pentru că alternativă adevărată nu am, dar am să votez! În speramţa că pot evita depăşirea superlativului noţiunii de scârbă! Altfel băsescu în mod sigur o va depăşi de mai multe ori într-un alt mandat!

Poate că uneori nu le înţelegem! Corect ar fi să recunoaştem că le înţelegem foarte rar! Poate că uneori nu le apreciem şi ne batem joc de sentimente, vise şi aşteptări! Corect ar fi să admitem că de cele mai multe ori facem asta! Poate că uneori le cerem prea mult şi le oferim foarte puţin! Corect ar fi să oferim fără să aşteptăm! Poate că… le oferim prea puţine flori, zâmbete, tandreţe, linişte… şi poate că ne iartă!
Ne iartă dacă le oferim dragoste! Sincer şi necondiţionat! Aşa cum primim!

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunator!
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta  credinţă încât să mut şi munţii , iar dragoste nu am, nimic nu sunt!
3. Şi de aş împărţi toată averea mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte!
4. Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte!
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gandeşte răul!
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr!
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte toate le rabdă!
8. DRAGOSTEA NU CADE NICIODATĂ…
” Corinteni 13

… pentru Huston şi pentru prima sărbătoare completă!

În urmă cu ceva timp am avut o polemică inutilă şi deplasată cu un psiholog. Continui să susţin că noul val de psihologi conţine mulţi indivizi care nu au calităţile necesare explorării unui “teritoriu” sensibil şi periculos! Sensibil pentru că, din inconştienţă şi lipsă de profesionalism, poţi agrava sau determina traume şi periculos pentru că în lipsa unui bagaj solid şi a unor calităţi native, care să-ţi permită să te detaşezi de subiect, poţi deveni tu însuţi/ însăţi o dramă! Studiile (universitare) îţi deschid accesul către un minim de informaţie iar diploma îţi legitimizează coatele tocite prin amfiteatre! Totuşi nu este suficient! Sunt convins că mulţi tineri au potenţial! Dacă nu schimbă nimic, dacă nu influenţează nimic, dacă nu transformă nimic ( sau cel puţin să încerce, cu încăpăţânarea vârstei), rămân doar nişte mediocrii din pluton, cu o diplomă elevată!

Reacţia mea exagerată, în faţa aprecierii generale a unui grup de oameni, a fost mai mult rezultatul unei dispoziţii de moment şi nu a convingerii că respectivul se afla inconştient în eroare. Foarte probabil din spirit de solidaritate, cu un sistem în care mi-am irosit 25 de ani, am considerat că e corect să iau atitudine şi să “atac la baionetă”! Am greşit! Mai întâi pentru că respectivul făcea vorbire de… “în mare măsură” şi “consistent”, fără să excludă astfel excepţiile. Am greşit pentru că imaginea creionată nu era foarte departe de adevăr, chiar dacă argumentele nu erau dintre cele mai solide şi relevau o cunoaştere superficială a fenomenului. La o privire mai atentă ar fi realizat că e mult mai rău decât încerca el să explice!

Nu este sistemul, oricare ar fi el, singurul vinovat pentru deprecierea intelectuală a indivizilor. Atâta timp cât aceştia nu încearcă să-l influenţeze, plătesc tribut propriilor slăbiciuni şi laşităţi! Incompetenţa determină covârşitor dezvoltarea unui sistem pentru că are un spirit de conservare fantastic şi pentru că există o solidaritate a incompetenţilor greu de egalat. Cei care ştiu, vor şi pot, sunt interesaţi să facă, ceilalţi sunt perfect preocupaţi să nu se afle că habar n-au ce se întâmplă! Incompetentul trăieşte o dramă permanentă! Îi este teamă să nu se afle adevărul! Ca orice animal încolţit, iar el se simte permanent aşa, îşi dezvoltă şi perfecţionează un sistem de apărare care să-i asigure supravieţuirea. Promovează obedienţa, lichelismul, nepotismul şi ocroteşte indivizii care relevă în mod evident lipsa oricărei calităţi.

Şi uite aşa ajunge ţara condusă de un om lipsit de calităţi morale, dar cu un tupeu fără margini! Câtă lipsă de respect şi consideraţie pentru cei “mulţi şi proşti”, câtă nesimţire grotească trebuie să ai ca să poţi declara că aparatul bugetar a fost umflat pentru a se face loc clientelei politice? Afirmaţia în sine este perfect adevărată! Dar când este rostită de unul care ii promovează şi susţine politic pe boc, videanu, udrea, stănişoară, paleologu, pogea, iacob ridzi şi lista poate continua, devine o mostră absolută de demagogie şi nesimţire! Este incredibil cum se sfidează un popor promovând indivizii aştia, NICIUNUL nu este recomandat de activitatea anterioară, de performanţe, de profesionalism sau realizări notabile în domeiul pe care îl gestionează! TOŢI sunt doar nişte “fripturişti” ocazionali, incompetenţi şi care nu vor influenţa nicicum progresul!

Sistemul întreg este profund cangrenat! Iremediabil inflamat şi incurabil virusat! A dezvoltat subsisteme de apărare împotriva intruşilor şi acţionează energic de fiecare dată când ordinea “normală” este ameninţată de “cavaleri solitari”! Pentru că nebunii care au verticalitate şi principii, morală şi mai ales competenţă, sunt de cele mai multe ori solitari! Şi uite aşa ajung profesioniştii să fie înlocuiţi de incompetenţi doar pentru că cei din urmă vor susţine incompetenţa celor care i-au promovat! Rămâne doar să priveşti, să te oripilezi şi să mergi mai departe! Să mergi “şoptit”, dacă faci zgomot te trezeşti la marginea planşei de joc şi nu te vezi capabil să o iei de la capăt! Aşa că taci şi înghiţi! Te revolţi interior şi cât mai intim! Să nu te vadă nici măcar vecinul! Avem atâta libertate că nu ştii cui poate spune vecinul şi se alege praful de munca ta! Poate şi de familia ta!

Mi-e scârbă de ei pentru că îmi insultă, cu fiecare apariţie în media, inteligenţa (nu că aş avea foarte mult de insultat)! Mi-e scârbă de noi, pentru că privim pasiv cum o gaşcă nesimţită dispune, după bunul plac, de o majoritate intrată într-o indiferenţă criminală Mi-e scârbă de mine! Pentru că aproape îmi pasă şi n-ar trebui!

De fapt eu am vrut doar să-mi cer scuze pentru reacţia exagerată de acum câteva luni! Psihologul respectiv ar putea doar extrapola la întregul sistem!

O atitudine lipsită de realism ar fi să consideri că plictiseala e doar o noţiune abstractă, un cuvânt inutil, o invenţie apărută să ne tulbure liniştea. O atitudine infantilă ar fi să crezi că jurămintele sunt făcute pentru a fi respectate! Aiurea! Jurămintele sunt făcute pentru a da solemnitate momentului şi pentru că imaginaţia, încorsetată de limite, produce elucubraţii intelectuale! E momentul maxim în care simţim nevoia să-i dăm totul celuilalt. Cum acest “totul” nu poate fi împachetat şi pus în palmă perechii de lângă noi, ne vine ideea genială să imortalizăm momentul:
“Te iubesc o eternitate şi încă o zi!”, se trezesc voinicii în ziua următoare, scot eternitatea din peisaj, se mai iubesc o zi, ura! şi la gară!
“Eşti raţiunea vieţii mele”, asta am auzit-o de curând ca dedicaţie. În lipsa ei micuţul se trezeşte lipsit de orientare, i/raţional şi într-o stare de bulversare completă.
“Până când moartea ne va despărţi” varianta sinucigaşă a jurământului, asta pentru că respectivul cuplu nu-şi acordă o speranţă de viaţă foarte lungă, sau cel puţin unul dintre ei se gândeşte să ajungă “unde nu este durere, nici intristare, nici suspinare, ci viata fara de sfirsit”!
Poveştile de dragoste privite din exterior sunt “băloase” şi sunt perfect de acord că starea de îndrăgosteală produce efecte puţin scontate de împricinaţi dar trebuie să acceptăm că unii sunt pur şi simplu “delicioşi”:
iubita mea….
Iti scriu aceste lucruri din cauză că mă aflu într-o foarte confuzá perioadă a vieţii mele. Până acum nu m-am confruntat cu sensul adevărat al sentimentului de iubire dar tu prin comportamentul táu mi-ai inspirat încredere si în acelasi timp sentimentul cá relatia noastrá ar putea reusi! Suntem la început dar dacá am reusi sá avem ambii încredere în celálalt cred cá relatia noastrá ar putea reusi. Lumea zice cá este foarte usor sá fii báiat…. dar eu de când te cunosc pe tine nu am mai reusit sá mai privesc nici o fatá în ochi fárá sá fiu pus fatá în fatá cu frica de a fii observat de tine si de a strica tot ce am reusit sá realizám pâná acum ca un cuplu! Din ziua în care drumurile noastre s-au întâlnit mi-am gásit un scop în viatá… acela de a-mi dárui toatá dragostea unei singure persoane….Tie!
Ai observat vreodatá un apus de soare sau ai stat vreodatá cu ochii pe fereastrá la orele timpurii ale diminetii ca sá vezi rásáritul soarelui? Este o imagine purá a trecerii de la zi la noapte… de la sentimentul de confuz care ti-l oferá noaptea la sentimentul de revenire la viatá oferit de primele raze ale soarelui care îti ating fata. Eu de când te-am vázut visez la un rásárit de soare aláturi de tine, ca sá pot sá te tin în brate si sá má manifest pornirile pe care mi le provoci! Când sunt aláturi de tine în putinele clipe petrecute împreuná má simt exact ca pásárile cerului care iarna zboará pentru a gási un loc mai cálduros si mai primitor de a trece iarna! In acest moment má gândesc la tine si inima parcá ar vrea sá îmi sará din piept si sá viná la tine sá te strângá în brate parcá pentru ultima oará!
Poate aceastá scrisoare îti aratá o fatá de a mea pe care nu o cunosteai din cauza felului în care má port în momentele în care sunt cu tine, si acest lucru se datoreazá numai emotiilor pe care le am în prezenta ta, sá nu fac ceva gresit si sá stric tot ce am reusit sá primesc din partea ta si asta numai din cauzá cá ai vrut sá îmi oferi. In zilele de azi este foarte grea vorba “te iubesc” din cauzá cá majoritatea báietilor din ziua de azi confundá sentimentul de iubire cu cel al bunei stári, dar eu pot afirma cu mâna pe o inimá ce zvâcneste în momentul în care este pronuntat numele táu în orice împrejurare, cá te iubesc.
Am auzit de iubiri platonice dar aici nu poate fi vorba de asa ceva pentru cá eu stiu ce simt pentru tine! Numai eu pot stii clipele în care státeam noaptea în pat si má gândeam cum sá fac ca relatia noastrá sá deviná una în care iubirea si încrederea sá deviná lucrurile cele mai importante pentru noi!
Acum prin aceastá scrisoare am curajul sá îti márturisesc cá te-am visat, eram amândoi într-o cabaná la munte si focul din semineu nu egala cáldura emanatá de sentimentele si respiratia noastrá, ne fáceam declaratii de dragoste jurându-ne iubire eterná.
In acest moment singurul lucru care ne desparte este frica mea de a recunoaste în fata ta adevaratele mele sentimente pentru tine din cauzá cá îmi este fricá de reactia pe care ai putea sá o ai tu. Niciodatá nu i-am mai jurat unei fete iubire eterná si sincer sá spun párerea mea este cá am ales calea gresitá prin faptul cá m-am decis sá îti trimit o scrisoare dar aceastá scrisoare nu reprezintá decât o parte din mine care ti-o dáruiesc tie!
Din momentul în care vei fi citit scrisoarea vei afla sentimentele mele si eu când má voi intalni cu tine îti voi putea spune cá TE IUBESC!

Super dragoste! Şi acum imaginaţi-vă un preşedinte aplecat peste sticla de whisky, transpirat de emoţie  scriind epistola către un ministru al turismului!

Să ne pregătim de primăvară!