… e clipa în care mă topesc de zâmbetul tău! mă scurg încet pe lângă valul de început şi mă regăsesc mereu lângă adierea altei promisuni! de drag de el şi de dor de tine mă inventez în fiecare clipă în care zâmbetul mă acoperă cu linişte şi încredere…

… e parfumul pe care-l păstrez în mine până la următoarea regăsire! adierea ce-mi acoperă noaptea în care-mi odihneşti amintirea, dimineaţa cu care-mi răcoreşti insomniile şi mângâierea cu care mă alinţi în fiecare început de sărut…

… e cuvântul care-ţi tremură în tăcerea unui răspuns imposibil! e lacrima pe care o simt în neliniştea unei întrebări! e melodia serilor în care ne regăsim pe insula în care clipa se înfăşoară în universul ochilor tăi…

… e urma paşilor noştri peste nisipul care ne scurge aşteptarea! e umbra culorilor cu care ne-am acoperit disperarea zilelor de rătăcire! e marginea de eternitate pe care ne odihnim dorul de noi…

Fericirea nu este o stare de permanenţă! E doar mătasea în care reuşeşti să mă acoperi cu zâmbetul tău imposibil de perfect…