Always faithful

Am reuşit parcurgerea unui supliciu aproape perfect, urmărind discursul mincinosului Băsescu în Parlament am ajuns să-mi întăresc deplin convingerea că omul este definiţia unui caz aproape perfect de paranoia dictatorială! Individul este irecuperabil şi a reuşit un discurs de o plictiseală aproape rotundă!

Toate temele tratate au fost nişte minciuni de o neruşinare rară! Ce poate raporta el după cinci ani de mandat? Degradarea şi denigrarea tuturor instituţiilor, alimentarea unor stări conflictuale între cele trei puteri fundamentale din stat, cultivarea unui clientelism politic superior oricărei guvernări din ultimii 50 de ani, eludarea tuturor principiilor democratice, promovări pe “motiv” de rudenie sau recompensă (politică sau … erotică)…

A încercat, ipocritul, să atace toate direcţiile de interes ale cetăţeanului, reuşind să se substituie unui discurs aflat la dispoziţia unui şef de executiv şi evitând să ne comunice cum nu şi-a îndeplinit prerogativele constituţionale!

Adevărul? Educaţia este o mocirlă din care greu un elev mai înţelege ceva, sănătatea este un mediu perfect pentru un genocid la adresa românilor, infrastructura o sursă inepuizabilă de venit pentru camarila băsesciană, cultura rămâne imaginea unei caricaturi pe post de ministru, economia afacerea personală a lui videanu, ministerul de finanţe locul în care îşi bea cafeau contabilul lui videanu, parlamentul este o gloată de mafioţi fără pic de respect pentru electorat şi guvernul, în întregul lui, o gaşcă de boieri care ne tratează ca pe slugi! A! Am uitat liderii sindicali! E suficient să-i asculţi şi să realizezi cât de uşor sunt fraieriţi românii!

Băsescule eşti un mincinos! Nu m-am săturat de România! N-am să mă satur niciodată! România nu eşti tu măi plângăciosule! România nu e nici Udrea, Videanu, Berceanu, eba şi tribul vostru lacom! România sunt cei mulţi şi care se uită cu respect la conducători pentru că istoria ne-a permis uneori şi luxul unor conducători patrioţi (nu-i cazul tău, nu te speria)! Cei mulţi, care nu înţeleg de ce vă bateţi joc de ei!

România nu eşti tu Băsescule! M-am săturat de tine şi de ipocrizia ta! N-am să mă satur niciodată de istoria noastră, chiar dacă o murdăreşti tu cu lacrimi mincinoase! N-am să mă satur de Marea Neagră chiar dacă o umple de mizerie prezenţa amantei tale! N-am să mă satur de cultura noastră, chiar dacă e coborâtă în derizoriu de papagalul ală cu faţă de emoticon nereuşi!

N-am să mă satur de România Băsescule! Într-o zi tu vei pleca! Într-o zi va trebui să răspunzi pentru toate ororile comise! Va veni o zi! Ai să vezi! România rămâne…  şi eu rămân să văd cum vei ajunge să fii judecat!

Am văzut lichelismul ridicat la nivel de artă în foarte multe ocazii. În politică lichelismul este aproape o “calitate” implicită pentru o ascensiune rapidă. Exemple sunt foarte multe. E trist şi plictisitor să le tot amintim. Indivizi fără trecut şi fără realizări personale sunt paraşutaţi peste noapte în posturi incredibile.

Fără nicio o asociere cu paraşutarea menţionată anterior am să dezvolt cazul “duduia Nutzy spaima… Organului” şi prostituţia publică a unui individ (vezi titlul)!
Personajul nici n-ar exista într-o societate normală. N-ar fi mediatizat şi n-ar teroriza zilnic buletinele de ştiri.
De la frustrările unui copil sărac, obligat să suporte mizeria unui cartier cu locuinţe insalubre din Buzău, la grandomania unei individe care sfidează democraţia, doar pentru că a schimbat apartamentul insalubru din Micro V pe fotoliul ministerial, este exact distanţa de la bunul simţ al românului, resemnat cu condiţia eternului păcălit, la nesimţirea politicianului batjocorind orice morală! Sărăcia nu este o ruşine mai ales dacă ne uităm la eforturile constante ale cocalarilor din politică pentru a uniformiza sărăsia în România! Pentru Nutzy însă a fost un handicap cu care atrebuit să lupte!

De la suferinţele unei eleve, obligată de constrângerile finaciare să îmbrace zilnic uniforma şcolară într-o perioada în care toate colegele îşi etalau garderoba (relativă date fiind posibilităţile reale ale anilor ‘90), la snobismul unei piţipoance care-şi prezintă fundul drept “organ” reprezentativ, este metamorfoza unei persoane care şi-a jurat să înghită orice (no offense) atâta timp cât scopurile şi le atinge constant.

Duduia Nutzy este o persoană de succes şi un exemplu absolut nefericit pentru tinerii noştrii. Este o individă care a reuşit! Şi indiferent cum evaluăm situaţia nu este la îndemâna oricui să ajungi, în 5 ani de prezenţă în  politică, ministru. Dacă n-ar fi fundamentată pe exploatarea nemiloasă (dar justă) a instinctelor primare aflate în bagajul majorităţii barbaţilor, am trăi sentimentul că piţipoancă e o somitate a cărei expertiză a fost recunoscută.

Realitatea este evidentă!
Majoritatea bărbaţilor este formată din indivizi a căror principală activitate intelectuală se limitează la fantezii generate de femeile cu care interferează. Şi asta indiferent de poziţia lor! Nutzy a exploatat slăbiciunea încă din pubertate. De la profesorii care-i apreciau mai mult “disponibilităţile” fizice la politicieni care se gudură grotesc (transpirând soios şi scârbos) pe lângă fustele generos de scurte ale duduiei, bărbaţii cu mintea tulburată de feromonii blondei, au permis ascensiunea unei individe, fără prea mari disponbilităţi intelectuale, până la dobândirea poziţiei de ministru!

Am văzut imagini de un grotesc greu de imaginat! Generali burtoşi înroşindu-se de emoţie în preajma piţipoancei şi oferindu-i generos titluri şi diplome pentru care un militar munceşte zeci de ani! Politicieni scârboşi tremurând de plăcere că-şi pot depune saliva pe mainile ei şi oferindu-i permanent funcţii şi onoruri la care românul este obişnuit să se uite cu respect şi admiraţie! Ziarişti sau realizatori TV masturbându-se (intelectual) prin mass media la gandul că susţinerea “ministresei” le poate aduce apropierea la mai puţin de 50cm de individă! Toţi nişte lichele proslavind oportunismul şi lipsa de valoare!

“Nutzy spaima Organului” este o nulitate! Nu există argument raţional pentru ascensiunea ei şi nici explicaţie logică! Există doar o mişcare concertată de îndobitocire a poporului român! Altfel nu se explică de ce tolerăm aşa ceva!
Personajul îmi inspiră o scârbă, aproape la fel de egală ca cea pe care o simt pentru cocalarul Traian, aşa că schimb imediat canalul, chiar şi atunci când ajung din greşeală pe postul la care-şi emite inepţiile. Aseară însă am rezistat aproape 10min!!!!
Pentru că rar îmi este dat să văd o probă de clismă “live” cum a ”prestat” Radu Moraru aseară! Băiatul e profesionist! Tremurând ca un adolescent, elucubrant şi incoerent, omuleţul a reuşit să fie o definiţie a bărbaţilor care au permis ascensiunea unei nulităţi! Frustraţi, oportunişti, ipocriţi, demagogi… lichele profesioniste care susţin ascensiunea altor lichele pentru că există o solidaritate pe care oamenii cu bun simţ au pierdut-o! Din păcate!

Morarule! Să mori tu că ai plecat cu… underwear-ul uscat din cameră?