O atitudine lipsită de realism ar fi să consideri că plictiseala e doar o noţiune abstractă, un cuvânt inutil, o invenţie apărută să ne tulbure liniştea. O atitudine infantilă ar fi să crezi că jurămintele sunt făcute pentru a fi respectate! Aiurea! Jurămintele sunt făcute pentru a da solemnitate momentului şi pentru că imaginaţia, încorsetată de limite, produce elucubraţii intelectuale! E momentul maxim în care simţim nevoia să-i dăm totul celuilalt. Cum acest “totul” nu poate fi împachetat şi pus în palmă perechii de lângă noi, ne vine ideea genială să imortalizăm momentul:
“Te iubesc o eternitate şi încă o zi!”, se trezesc voinicii în ziua următoare, scot eternitatea din peisaj, se mai iubesc o zi, ura! şi la gară!
“Eşti raţiunea vieţii mele”, asta am auzit-o de curând ca dedicaţie. În lipsa ei micuţul se trezeşte lipsit de orientare, i/raţional şi într-o stare de bulversare completă.
“Până când moartea ne va despărţi” varianta sinucigaşă a jurământului, asta pentru că respectivul cuplu nu-şi acordă o speranţă de viaţă foarte lungă, sau cel puţin unul dintre ei se gândeşte să ajungă “unde nu este durere, nici intristare, nici suspinare, ci viata fara de sfirsit”!
Poveştile de dragoste privite din exterior sunt “băloase” şi sunt perfect de acord că starea de îndrăgosteală produce efecte puţin scontate de împricinaţi dar trebuie să acceptăm că unii sunt pur şi simplu “delicioşi”:
“iubita mea….
Iti scriu aceste lucruri din cauză că mă aflu într-o foarte confuzá perioadă a vieţii mele. Până acum nu m-am confruntat cu sensul adevărat al sentimentului de iubire dar tu prin comportamentul táu mi-ai inspirat încredere si în acelasi timp sentimentul cá relatia noastrá ar putea reusi! Suntem la început dar dacá am reusi sá avem ambii încredere în celálalt cred cá relatia noastrá ar putea reusi. Lumea zice cá este foarte usor sá fii báiat…. dar eu de când te cunosc pe tine nu am mai reusit sá mai privesc nici o fatá în ochi fárá sá fiu pus fatá în fatá cu frica de a fii observat de tine si de a strica tot ce am reusit sá realizám pâná acum ca un cuplu! Din ziua în care drumurile noastre s-au întâlnit mi-am gásit un scop în viatá… acela de a-mi dárui toatá dragostea unei singure persoane….Tie!
Ai observat vreodatá un apus de soare sau ai stat vreodatá cu ochii pe fereastrá la orele timpurii ale diminetii ca sá vezi rásáritul soarelui? Este o imagine purá a trecerii de la zi la noapte… de la sentimentul de confuz care ti-l oferá noaptea la sentimentul de revenire la viatá oferit de primele raze ale soarelui care îti ating fata. Eu de când te-am vázut visez la un rásárit de soare aláturi de tine, ca sá pot sá te tin în brate si sá má manifest pornirile pe care mi le provoci! Când sunt aláturi de tine în putinele clipe petrecute împreuná má simt exact ca pásárile cerului care iarna zboará pentru a gási un loc mai cálduros si mai primitor de a trece iarna! In acest moment má gândesc la tine si inima parcá ar vrea sá îmi sará din piept si sá viná la tine sá te strângá în brate parcá pentru ultima oará!
Poate aceastá scrisoare îti aratá o fatá de a mea pe care nu o cunosteai din cauza felului în care má port în momentele în care sunt cu tine, si acest lucru se datoreazá numai emotiilor pe care le am în prezenta ta, sá nu fac ceva gresit si sá stric tot ce am reusit sá primesc din partea ta si asta numai din cauzá cá ai vrut sá îmi oferi. In zilele de azi este foarte grea vorba “te iubesc” din cauzá cá majoritatea báietilor din ziua de azi confundá sentimentul de iubire cu cel al bunei stári, dar eu pot afirma cu mâna pe o inimá ce zvâcneste în momentul în care este pronuntat numele táu în orice împrejurare, cá te iubesc.
Am auzit de iubiri platonice dar aici nu poate fi vorba de asa ceva pentru cá eu stiu ce simt pentru tine! Numai eu pot stii clipele în care státeam noaptea în pat si má gândeam cum sá fac ca relatia noastrá sá deviná una în care iubirea si încrederea sá deviná lucrurile cele mai importante pentru noi!
Acum prin aceastá scrisoare am curajul sá îti márturisesc cá te-am visat, eram amândoi într-o cabaná la munte si focul din semineu nu egala cáldura emanatá de sentimentele si respiratia noastrá, ne fáceam declaratii de dragoste jurându-ne iubire eterná.
In acest moment singurul lucru care ne desparte este frica mea de a recunoaste în fata ta adevaratele mele sentimente pentru tine din cauzá cá îmi este fricá de reactia pe care ai putea sá o ai tu. Niciodatá nu i-am mai jurat unei fete iubire eterná si sincer sá spun párerea mea este cá am ales calea gresitá prin faptul cá m-am decis sá îti trimit o scrisoare dar aceastá scrisoare nu reprezintá decât o parte din mine care ti-o dáruiesc tie!
Din momentul în care vei fi citit scrisoarea vei afla sentimentele mele si eu când má voi intalni cu tine îti voi putea spune cá TE IUBESC!“
Super dragoste! Şi acum imaginaţi-vă un preşedinte aplecat peste sticla de whisky, transpirat de emoţie scriind epistola către un ministru al turismului!
Să ne pregătim de primăvară!
