Dacian Dragnea, Alina Cioloș și Klaus Blaga

Avem Guvern! Aproape, dar nu-i o problemă că-l susține toată lumea! E așa o cumetrie și o sinergie între politicieni că nu m-aș mira să văd cum aștia sunt de fapt doar niște swingeri jalnici care se ușurează pe popor și țară când vrea mușchiul lor.

Dragnea e un fel de Gabi Oprea sub acoperire, un amestec grotesc de teamă penală și retard intelectual, Alinuța un fel de Lenuța mai palidă și incomparabil mai patetică, iar Blaga doar un Boc scăpat în steroizi. Guvernul este un amalgam de nume “grele”, cu o carieră consistentă în domeniile de activitate, numiri dubioase sau cel puțin curioase și perspective sumbre dacă nu dramatice pentru România.

De ce ne mai trebuie Parlament? De ce mai plătim pentru aproape 600 de parlamentari și alte câteva mii de angajați ai lor dacă nu-și asumă administrarea țării? Propun să avem un Guvern “tehnocrat” sine die, să lărgim sfera constituțională a ordonanțelor guvernamentale, iar legile să fie aprobate de către popor, prin referendum. În felul ăsta reușim nu doar economii la buget, dar scăpăm de o clasă politică absolut inutilă.

Guvernul este un Babilon al “tehnocraților”, un exemplu perfect de manipulare și vânzare a României. Ceea ce e cel puțin curios pentru că oricum nu ne mai aparținem.

Ministru la 29 de ani? Păi ăsta n-are experiență nici ca șofer, ce mare experiență în managementul sistemelor a adunat în 4 ani de după facultate? În mod normal nu-i nici specialist, nici manager. Da’ era prin Franța când a făcut cioloșul ochii roată după echipă așa că e bun. Clar.

Aia de la Justiție n-are studii juridice. Bravo! Păi nici nu-i trebuie! Ea a fost manager peste Casa Libertății, e numai bună să administreze penitenciarele din România. Până la urmă ce mai contează că a reușit un audit inutil al unui minister pe care acum îl va conduce cu profesionalism?

Ministrul Finanțelor e o altă româncă topită de grija poporului ăsta. De aia a și lucrat în ultimii 13 ani pentru FMI și Comisia Europeană. Am înțeles că este autoarea morală a celebrelor reduceri salariale din 2010. Păi e perfectă! Oricum suntem obișnuiți ca stăpânii să-și bată joc de noi și să pună alți români vechili și portărei. Doar suntem o Colonie, iar FMI și organismele financiare internaționale erau chiar îngrijorate că s-ar putea să mișcăm în front.

Elisabeta Lipa a ajuns Ministru! Bine, foarte tare nu contează că oricum este peste Sport și noi așa ceva nu prea mai avem. Totuși, a avut cineva răbdare să o asculte pe distinsa sportivă gângurind? Este dincolo de orice comentariu faptul că Doamna Lipa rămâne o legendă a sportului românesc, dar Ministru nu-i cam mult? De ce nu Hagi, Nadia sau chiar Mutu? Măcar ăla de la Sănătate avea un coleg cu care să meargă în club.

La Cultură e un profesor. Cel mai competent profesor de franceză, că ne-am descoperit subit cum francofilia salvează România. Care francofil era prin Luxemburg când cioloșul murea de dorul României pe ruta Paris – Bruxelles. Mai avem un ministru care lucrează pentru Deutsche Telekom (fostul Romtelecom), ceea ce e normal că doar nemții au și ei interesele lor. Altul pentru Lafarge, altul pentru Electrica și încă unul pentru CFR. Marfă nu Cluj. De la Cluj vine Dâncu, sociologul serviciilor secrete și tarabostes peste institul de sondare al PSD.

La apărare e un diplomat de carieră. N-a făcut armata, dar e ofițer de foarte multă vreme, ceea ce e corect! La Interne e propus ministru actualul șef al Poliției. Dacă nici asta nu e dovadă de profesionalism atunci chiar nu înțelegem nimic din democrație.

Ca să nu mai pierdem vremea, Guvernul Cioloș este în egală măsură amestecul corporațiilor/ multinaționalelor, stăpânilor de la Bruxelles și serviciilor secrete în administrarea Coloniei România, sub atenta supraveghere a unei clase politice care anul viitor vine să ne ceară votul pentru încă 4 ani. Păi voi sunteți niște retardați iresponsabili băi Dragnea și Blaga cu Alinuța și Klausul vostru cu tot, de ce v-aș vota?

De când scriu Ministrul Sănătății a fost remaniat până să ajung ministru. Acum câteva ore era cel mai bun pentru sectorul respectiv, între timp… sănătate baciule! Să ne trăiești cioloșule!

 

 

Posted in facts of life | Leave a comment

Sasul şi cioloşul

Chiar dacă nu contează foarte tare vreau să se consemneze că sunt total anti-Iohanis şi ferm împotriva lui Cioloş! Cred cu convingere că cei doi sunt preocupaţi de interesele României pe cât de mult îl apasă pe Putin situaţia RADET. Doi oportunişti aflaţi în slujba unor servicii secrete care au subordonat România şi au transformat-o în colonie.

Dacă vorbim de lovitura de stat, pe care ar fi încercat-o USL în 2012, trebuie să admitem şi lovitura de stat pe care a produs-o Iohannis în 2015. Ca întotdeauna în istorie PNL nu-şi trădează linia doctrinară (dezinteresul naţional) şi se alătură cu entuziasm planurilor Întâiului Sas al Țării. Bine, planurile nu sunt ale lui. El nu ar fi în stare nici să se deplaseze singur până la baie. Din momentul în care ar conştientiza nevoia fiziologică şi până să ajungă în intimitate, unde să şi-o desfăşoare în tihnă, se termină și mandatul și nevoia.

Uite aşa, pe valul inconştienţei populare, ţara este condusă de oameni fără responsabilitate şi care nu vor putea deconta vreodată incompetenţa care îi caracterizează. Insultele Sasului la adresa inteligenţei românului sunt fără precedent în istoria recentă a ţării. Să-l susţii pe Cioloş PM şi să-i cauţioneze echipa este incomparabil mai grav decât toate mizeriile băsesciene ale ultimilor 10 ani! Să afirmi cu convingere că tu vrei “guvernul meu” este la fel de grav pe cât de periculos este să reduci spaţiul puplic la voinţa unei singure persoane.

Nişte scursuri, lichele şi/ sau jigodii care nu au nimic în comun cu România, dar calcă în picioare tara pentru o clipă de glorie relativă! De la dezgustătorul ” A fost nevoie să moară oameni” (afirmaţie de o inconştienţă criminală) până la abominabila numire a unui balon umflat drept PM, au fost nenumărate dovezi prin care Întâiul Sas al Țării a încercat să explice, clar şi răspicat, ce mult îl preocupă România şi mai ales poporul român!
Democrația nu există. Poate în creierul de euglena al celor care chiar acceptă manipularea și minciuna mass media sau politică. Sa reduci însă conducerea unei țări la voința unei singure persoane si sa clamezi ca o faci în scopul bunăstării populare este esență de democrație. … dictatoriala!

PNL a refuzat măcar sa se gândească la guvernare, iar după ce ne-a fluturat umbra lui Predoiu drept alegere istorica pentru PM, s-a limitat sa susțină necondiționat tot ce emana Întâiul Oportunist al Țării. Un partid istoric reformat cu vesnicul Blaga, sleioasa Alina și junele Quintus. Un partid afumat, prăfuit și incapabil să-și asume responsabilitatea administrării tarii.

PSD este umbra unui partid, iar modul în care Dragnea face opoziție susținând toate aberațiile zile se explică evident prin teama de dosarul în care așteaptă o nouă sentință. De fapt tocmai liderii plini de bube și noroi de la vârful PSD au transformat partidul într-o remorcă a intereselor săsești în România. Pentru că or fi ei sașii cumva nemți, dar au fost aduși în România de unguri, iar ei servesc mult mai bine interesele Austriei decât ale Germaniei.

Celelalte partide sunt atât de pline de corupți, retardați și golani că nici nu merită menționate. De la pelagra politicii românești ascunsă sub “interesul național” la formațiunea care nu-i partid, dar face politica Ungariei în România, de la “Marea Păcăleală” (sau mișcarea populară cum îi spune băsescu) la alde oamenii lui Călin, toți fac doar politica tribală a grupului de interese pe care-l susțin și reprezintă.

Nu știu încă miniștrii pe care-i propune Cioloș, dar sunt ferm convins că vor fi la fel de competenți ca cei 15mii de specialiști pe care-i propuneau țărăniștii cu ceva ani în urmă. Praf aruncat în ochii prostimii, nume relativ noi care ar trebui să ne impresioneze prin CV, ceva rezultate în zona de responsabilitate și mai ales să ofere o tușă de profesionalism unui guvern temebel! Pentru că administrarea țării presupune program de guvernare asumat de o structură politică în măsură să deconteze eventualele eșecuri sau să colecteze capital în caz de succes, este evident că alternativa propusă de Întâiul Sas al Coloniei România este un Guvern Tembel.

Un Guvern în care vor apărea personaje care habar n-au despre managementul sistemelor, care n-au condus în viața lor decât o barcă sau mașina, care n-au lucrat în administrație sau care dacă au plantat un pom se consideră specialiști în mediu. Eu sunt convins că un Guvern alcătuit de un sas preocupat doar de acumularea unor averi dubioase și un francezo-român care oricum va pleca din țară după ce termină guvernarea, este nu doar o mizerie ci și o insultă,

O țară adormită și lipsită de reacție se lasă umilită cu seninătate de străini și venetici (și face asta cu o liniște vecină cu nesimțirea de secole), iar în loc de reacție produce bancuri și valsează pe populara melodie… pinguinul!

 

Posted in facts of life | Leave a comment

Spiritul olimpic la români

Colectarea debitelor restante rămâne, dincolo de aspectele strict legale, plină de subiectivism și pasiune. Creditorul este cel care, de cele mai multe ori, se regăsește frustrat de imposibilitatea sau, în cel mai bun caz, supliciu prin care trebuie să treacă pentru a-și recupera creanțele. Debitorul este, mai mereu, doar sursa angoaselor creditorului. Prezumția de nevinovăție funcționează, în astfel de situații, cel puțin selectiv. Sau dacă ai noroc. Altfel, aproape întotdeauna, debitorul este cel care trebuie să dovedească dacă ocreanță este sau nu, cumulativ, certa, lichidă și exigibilă. Cu o consecvență demnă de o cauză mai bună, debitorul mai întâi plătește (deseori de câteva ori nivelul inițial al debitului) și abia apoi, încet și meticulos, primește voie să se apere.

În ultima perioadă s-a dezvoltat (formal, instituțional și mai ales financiar) o castă, departe de a fi nouă, dar evident perfecționată cunoscută sub sintagma de “executorul judecătoresc”.  Pentru majoritatea, mai puțin instruită și cu teamă de tot ceea ce înseamnă aspectul coercitiv al legii, acel “judecătoresc” din coadă este sinonim unei Instanțe și garanția aparteneței la puterea judecătorească. În realitatea executorii aparțin de puterea executivă, în subordinea Ministerului Justiției, având la fel de multe drepturi de a hotărî pricini pe cât are felcerul satului.

În România (fără a avea exclusivitate) sunt câteva caste pe cât de exclusiviste pe atât de strâns legate între ele. Notarii, avocații, judecătorii, procurorii și, cu voia dumneavoastră, executorii, sunt grupurile pentru care imaginea perfectă, de pe blazonul comun, trebuie să fie cercurile olimpice. Cine a inventat simbolul olimpic a avut în vedere și perspectiva către care se îndreaptă justiția (cu toate brațele ei) în România, altfel prea mare coincidență. Inițial tot ceea ce ținea de spiritul olimpic se reducea la alte cinci cercuri, dimensiunile (interactivă, preventivă, coercitivă, punitivă și educativă) unui sistem care să asigure echilibrul cetății. Acum cele cinci sunt doar patru, din care Statul susține deplin trei: aspectul coercitiv și cel punitiv.

Din când în când, sporadic și inutil, cei cinci olimpici, prezentați anterior, se ocupă de soluționarea conflictelor sau neînțelegerilor dintre cetățeni. De cele mai multe ori, însă, obiectul admirației lor este conflictul dintre cetățean și Statul care le oferă justițiabililor venituri sigure și la limitata salariului mediu… din Norvegia. În ce-i privește pe notari și avocați este evident că propria muncă și onorariile “modeste” sunt sursa veniturilor “rezonabile”. Statul doar a fost mărinimos cu plafoane generoase, că doar parte din bani tot în Marele Buget se întorc și tot contribuabilul ordinar le plătește. Același Stat a fost apoi darnic cu procurorii și judecătorii. O privire simplă peste declarațiile de avere, altfel publice, ne oferă suprize plăcute, cu venituri lunare de peste 4000. Euro, nu lei (nici ron).

Evident, pentru că trebuie păstrat un echilibru, nu au fost uitați nici executorii judecătorești. Prin urmare, întreaga legislație nu doar le asigură o bunăstare emoționantă (rareori inaccesibilă cetățeanului ordinar), dar îi și exonerează de responsabilități mai rotund decât o asigurare de malpraxis.

Noi, românii, ne-am simțit mai confortabil cu denumirea de Domn. Un fel de monarhie originală în care nu știu dacă boierii erau și gentlemen, dar Domnul trebuie să fi fost.   Majoritatea secolelor ne-am raportat la voia sau mâna Domnului. Spiritual sau comunitar. În trecut portăreii erau mâna Domnului. Acum executorii sunt. Iar Domnul e Statul. (Ei, în ce-l privește pe Stat în mod sigur nu-l suspectez ca fiind gentleman!)

Ceea ce fac acești portărei moderni în anumite spețe și modul în care celelalte “patru cercuri” apără spiritul olimpic, în articolul următor.

Posted in democratia tribala | Leave a comment

Victor Ciutacu – Je suis Canaille

Politica și mass-media dâmbovițeană sunt într-o permanentă mişcarea browniană. Nu există deontologie decât pentru a fi ridiculizată, cum nu există bun-simț sau onoare decât pentru a fi insultate. Nu există interes național decât pentru perioade limitate de timp și doar dacă servește interesul tribal sau pe post de rudă săracă a discursului electoral. Nu există perspective concrete, cum nimeni nu este interesat de integrarea României într-un cadru civilizat și modern. Politica și mass-media dâmbovițeană penduleaza între slugărnicia boierului autohton, din epoca turco-fanariotă, până către insolența secretarului de partid, din perioada când ne bucuram să “trăim decenii de împliniri mărețe“.

Într-o melasă cu pretenții de elită și formatori de opinie, s-a infiltrat, cu agresivitatea violatorului și dibăcia agentului de influență, fără calități, realizări sau perspective, dar măcinat de frustrări și arivism, un individ cunoscut publicului drept Ciutacu. Victor Ciutacu.

Argat cuminte și aproape loial, a încercat să-și servească stăpânii în limitele unor dotări intelectuale relative, dar suficiente pentru luptele de gherilă în care se insinuează disperat. A prestat cuminte prin presa scrisă, s-a manifestat vocal în audio-vizual, iar de ceva vreme, suficient de patetic, poluează spațiul virtual.

Din considerente de interese de serviciu (classified or not) și pentru dispersarea gurilor care împrăștie zoaie, a fost transferat de la A3 la RTV. N-a fost chiar o promovare, dar nici mare diferență n-a simțit, să treacă din latrină în hazna. Victoraș s-a bucurat și s-a înșurubat, cu gura plină de lături, în scaunul de unde latră virulent către oricine apare pe lista transmisă de stăpâni. Bine, nici nu-ți trebuie inteligența gânsacului să-ți dai seama cum își adună Ghiță colegii!

De curând a primit ordin să pună umărul la linșarea mediatică a doamnei Udrea. Just kidding! Lenuța nu-i chiar o doamnă, iar în ce mă privește m-am pronunțat repetat și în cuvinte suficient de reprobabile încât să nu fiu bănuit de afinități elective. N-aș spune la fel despre Victor, care în mod cert o iubește, în taină. De aia o și apără. Cu eleganța cavalerului care, după ce a suduit-o, ridică femeia, din noroi, cu un romantic “Așa fă, să te respecte! Că ești o doamnă! Dă-te dreacu!“.

Gentleman desăvârșit, un alt Victor, pune și el umărul la strigătul disperat al demoazelei “Da, […] onoarea mea, săru’ mâna, nereperată, cum remâne?” Același Victor (zis și Viorel) se trezește plin de inspirație și umor, amintind de o tragedie recentă produsă pe malurile Senei. Ce-i drept Oprea (Gabriel Oprea) ne-a mărturisit, din Olimpul Parlamentului, că “Victor Ponta nu are niciun Dumnezeu!“, așa că nu ne miră mârlănia cabotinului. Solidaritatea, însă, este demnă de salutat. După ce a mâncat o pâine din mânuțele Gabrielei, un gest reflex îl cheamă să o apere de furia hienelor conjuncturale. Uite așa Ponta e mai cocoș decât Dorin!

În final, măi dragă Victor & Victor, e dureros că vocabularul subțirel vă oferă clipe de sinceritate brutală. Voioșia cu care demnitarul s-a grăbit să salute textul zlătarului se explică doar prin imaginea aia cu unul pe scaun (mi-e egal care dintre cei doi) și celălalt prestând cu entuziasm. Altfel, oricâtă nostalgie le-ar trezi celor doi, mie tot scârbă îmi provoacă. O foarte mare scârbă pentru un umil slujbaș din mass-media, care nu critică Guvernul, dar trage în opoziție, care nu deranjează Puterea, dar îl macină grija de colegii din presă, care nu stapănește genurile literale și confundă vocabularul suburban cu pamfletul, iar mitocănia cu ironia. O și mai mare scârbă pentru un prim-ministru, care are timp să citească așa ceva, care comentează cu inconștiență și umbre de retard, care în lipsa oricărei calități aduce umorul negru la limita dintre penibil și grotesc.

Știu, “fără poezie, viața e pustiu!“, dar mai lăsați femeile și orgiile! Mai stați și voi cu ochii pe administrarea țării, că din fișa postului unul ar trebui să presteze, celălalt să critice cum prestează primul! Administrație, porumbeilor, nu ce faceți voi în alcov!

Posted in facts of life | Leave a comment

Go Gentle

Posted in facts of life | 1 Comment

Pe mine nu contați!

Zece ore! După o campanie în care mizeriile vărsate de către PSD peste Iohannis au atins deseori cote apocaliptice. Greu își poate imagina cineva o femeie coborând elementarul bun-simț atât de jos cum a reușit nevasta lu’ Pandele în ultimele sătămâni. Ieșirea în care Gabi Vrânceanu-Firea-Pandele așeza Liverpool la marginea Londrei a fost definiția completă a mârlăniilor la care se poate coborî o muiere cu pretenții intelectuale! Zece ore, la capătul celei mai josnice abordări a unei lupte electorale, o luptă pe care PSD și aliații conjuncturali au dus-o până la limita fratricidului.

Zece ore! După care aștept informații despre motivul pentru care falsul în declarațiile de avere ale lui Victor și Daciana nu a fost niciodată investigat. Aștept denunțarea publică a unei Alianțe care, deși nu există, mi-a insultat profund inteligența, USL 2.0. Aștept continuarea demersurilor, cu mult mai multă convingere și determinare, pentru eliminarea efectelor OUG 55 (privind migrația aleșilor locali), o încălcare flagrantă a legii și un abuz în serviciu dincolo de îndoială. Aștept nu doar vești despre retrocedări, Microsoft sau EADS cât, mai ales, recuperarea pagubelor, confiscarea averilor și pedepsirea vinovaților.

Zece ore! După care aștept nu doar demisia lui Meleșcanu, acest comunist infect cu aere de mafiot prăfuit, cât scuze publice din partea Guvernului! Scuze pe care trebuie să le primească toți cei care au stat câte 8 ore la cozi inumane pentru a-și exercita un drept fundamental! Scuze care nu vor șterge umilințele de a fi înjosiți de propriul Guvern, scuze care nu vor alina durerea de a fi arătați, iarăși, cu degetul prin Europa pentru că un plagiator ordinar (procuror mediocru, prim ministru incompetent, mitoman incurabil etc; pick one!) trebuia să ajungă Președinte. Scuze din partea unui premier infatuat către guvernele țărilor pe care, involuntar și regretabil, le-am “agresat” cu dorința noastră enormă pentru democrație.

Zece ore! După care ar fi frumos să vedem o mass media care se ocupă de informare, informații și investigații în schimbul celei subordonată intereselor meschine ale unui partid sau patron. Aștept să văd că “A3 e încă aici”, solicitând clemența și iertare celor pe care i-au mințit, jignit și manipulat cu nerușinare pentru că dacă nu-l slugărim pe Voiculescu suntem băsiști, bolnavi mintal sau trădători.  Aștept moderatori sau ziariști care să nu uite că mass media ar trebui să fie câine de pază al democrației și că partizanatul îi descalifică. Aștept ca unii să dispară sau măcar să se retragă, cel puțin o perioadă, din spațiul public de unde ne agresează cu lăturile lor!

Zece ore! Atât mi-a luat să votez! Într-o duminică în care trebuia să mă odihnesc, în care trebuia să-i ofer mai mult timp copilului, în care aveam și gânduri pentru o carte sau măcar o jumătate de film, am ales să merg către cea mai apropiată secție de votare. Aproape, dar tot la 90 de km! Am votat după aproape 7 ore de stat în picioare, la o coadă cum n-am văzut vreodată, dar printre oameni pentru care sunt încă mai mândru că sunt român! Niciodată Guvernul, Parlamentul sau Președinția nu m-au făcut să simt ceva, măcar o umbră sau o părere, de mândrie că sunt român. Sunt însă oameni, unii teribil de simpli alții mai importanți prin realizările care i-au scos din anonimat, care au compensat deplin și frumos! Zece ore! Atât mi-a luat să votez mie și multor anonimi despre care nu vom auzi vreodată! rumaenen-wahlen-muenchen-112~_v-image512_-6a0b0d9618fb94fd9ee05a84a1099a13ec9d3321

După primul tur de scrutin am avut un articol  provocat de nesimțirea supremă cu care cei de la A3 găseau de cuviință să-și sărbătorească victoria celui care trebuia să le elibereze tătucul și să-i insulte pe cei care aveau alte opțiuni. În dulcele still românesc două site-uri au preluat cuvintele mele. Un cap limpede si nasul lui! Frumos din partea lor doar că modul în care au făcut-o a fost pervers și șmecheros! Mai întâi pentru că primul citează sursa într-o menționare subțire către final, iar al doilea îl citează pe primul drept sursă! Apoi pentru că mi-au atribuit o “calitate” de care nu mă fac vinovat: “fan” sau “simpatizant” Antena 3! Și nu în ultimul rând pentru că mi-au scos diacriticele din text, mutilând astfel limba română dintr-un motiv care îmi scapă.

Indiferent ce scriu și cât de captiv emoțiilor mă găsesc atunci când o fac și indiferent cât de mult îi critic pe unii sau apreciez pe alții, nu sunt fan sau simpatizant mass media! Pentru că mass media minte, manipulează și dezinformează (foarte puține excepții) în egală măsură cum o face politicul. Sunt suficient de cerebral cât să-mi iau informațiile din mai multe surse (de multe ori divergente) și să le prelucrez apoi cu bruma de neuroni încă în posesie. În egală măsură nu sunt fan sau simpatizant  Iohannis sau ACL, Dragnea sau PSD și în mod clar nici Udrea sau PMP. Pe mine nu contați! De la Președinte aștept o Românie respectată în exterior, de la Guvern o Românie prosperă în interior și de la Parlament o cenzură responsabilă aplicată primilor doi! Abia atunci (poate) aveți în mine un simpatizant!

Posted in facts of life | Leave a comment

Cele zece porunci ale lui Ponta

Pentru cei care votează Victor Viorel Ponta încerc să le aduc aminte că individul este unul dintre puținii noștri concetățeni cu teamă de cele 10 porunci!

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Ponta se folosește de Biserică și religie, indiferent de cult, așa cum înțelege să folosească un moment intim din viața fiecăruia, credința în Dumnezeu, pentru a-și satisface perfida sete de putere. Dacă unul din părinții săi spirituali, omul care se presupune că-l cunoaște atât de bine încât să-i fie martor la una din cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii, cununia religioasă, Gabriel Oprea, a spus că “Victor Ponta nu are niciun Dumnezeu!” nimic nu mai este de adăugat.

2. Să nu-ți faci chip cioplit, nici alta asemănare, nici să te închini lor… Eu, Domnul, Dumnezeul tău pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc. Este evident că Ponta Îl urăște pe Dumnezeu atât de mult încât a umilit Biserică coborând-o în mizeria luptei sale pentru putere și subordonând-o interesului mărunt de partid. A reușit să provoace, în rândul unora dintre noi cel puțin, sentimente contradictorii la adresa sutanelor (ăia nu-s preoți) care consideră că e normal să-și manipuleze enoriașii întru susținerea unui individ josnic și meschin. Atât de mulți Iuda se ascund în haine preoțești și atât de mulți se vând lui Ponta, pe câțiva ariginți, încât până și Satana pare un amator în domeniu. 

3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert. De câte blasfemii mai poți să fii capabil dacă ai ajuns să contești dreptul fundamental al fiecărui om la credința în Dumnezeu? Cât poți să fii de nemernic încât, într-o lume care promovează înțelegerea și respectul tuturor cultelor și credințelor tu să-ți faci stindard din contestarea celor care nu sunt asemenea ție? Care este diferența dintre tine și cei care poartă un război împotriva infidelilor cultivând teroare și violență? Victor Ponta nu doar ia numele Domnului în deșert, dar îl reduce la nivelul unui banal agent electoral! 

4. Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește. Victor Ponta are o memorie selectivă care se limitează doar la informațiile care îi alimentează arivismul feroce.  Se folosește de suferința oamenilor, le cultivă durerile și sărăcia hrănindu-se malefic din insultele la adresa  celor aflați la limita subzistenței. Victor Ponta venerează corupția și celebrează, cu evlavie, imoralitatea unui sistem care umilește drepturile fundamentale. Baronii din PSD și corupția lor endemică sunt icoană venerată, zilnic, de Victor Ponta!

5. Cinsteste pe tatăl tău și pe mama ta, că bine să-ți fie și mulți ani să traiești pe pământ. Legăturile cu propriul tată au făcut obiectul unor dezbateri în mass media nu foarte onorante pentru Victor Ponta. Dincolo de zvonuri și capitole blurate din biografia foarte amețită a tânărului Victor, rămâne certitudinea unei perioade în care s-a boschetărit prin Paris iar părinții se luptau să supraviețuiască în țară. Victor Ponta își folosește familia, o abuzează în scopuri oneroase, așa cum face cu tot ce-i iese în cale și este expresia perfectă a expresiei populare “n-are mamă, n-are tată”!   

6. Să nu ucizi. Niciodată nu s-a ridicat ceața de pe cazul Panait și modul în care Ponta a fost implicat, dar este evident, văzându-i evoluția din ultimul timp, cât de aproape de adevăr trebuie să fie toate acuzele. Altfel Victor Ponta este un caz unic de crime împotriva umanității. Sunt rare persoanele care să fi ucis, brutal și sălbatic, atâtea valori profunde ale umanității. Victor Ponta a violat și ucis bunul-simț elementar, respectul și minima decență vitală unei civilizații rezonabile, a ucis barbar și tragic speranțele și viitorul copiilor noștri, nu doar prin lipsa oricârui proiect cât mai ales prin mizeria în care a mocirlit spațiul public.

7. Să nu fii desfrânat. Ponta cultivă prostituția și o ridică la rang de cultură instituțională.   Cadrul legislativ este zilnic violat cu agresivitatea unui proxenet care își exploatează târfele, iar apoi scursura ne este prezentată drept vestală în templul Democrației. Victor Ponta este expresia rotundă a depravării la care se coboară individul mediocru în încercarea disperată de a parveni social! La întrebarea legitimă a mamei “Bine, măi Victor, și de aia am mâncat noi bătaie pe 13 iunie?” răspunsul “Au fost singurii care mi-au dat o șansa”, este definiția perfectă a desfrâului absolut de care este capabil Victor Ponta.

8. Să nu furi. Este porunca pe care Victor Ponta o abuzează zilnic! De la partidul pe care i l-a furat celui pe care trebuia să-l sprijine în alegeri, la biografia susținută prin furt și minciună, de la afacerile suspecte ascunse în spatele firmelor familiei până la declarațiile de avere, tot ceea ce este Ponta se bazează pe furt și minciună! Orice încercare de a-i contabiliza furturile și minciunile este șortită eșecului pentru că el este definiția supremă a acestora, este esența lor! Victor Ponta este singurul individ care minte când tace și care fură când doarme!

9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău. Adevăruri ascunse sub falduri de minciună, calomnii îmbrăcate în întrebări perverse, atitudine mascată de discursul demagog și nesimțirea prezentată drept tupeu fără margini, sunt atributele cu care Ponta își tratează fiecare interlocutor. A girat o campanie în care, uneori personal alteori ascunzându-se penibil sub fustele unor muieri, a proferat cele mai josnice cuvinte, expresii și atitudini la adresa adversarilor din spațiul public. Victor Ponta nu are respect și considerație pentru nimeni!

10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău. Aici Ponta stă cel mai bine! El nu are pofte sau dorințe. În primul rând pentru că singura lui religie este arivismul și atunci nu se lasă dus în ispită de tentații mărunte! Apoi pentru că a ajuns la un nivel la care nu trebuie să formuleze dorințe pur și simplu pentru că turma de trepanați care îl slugărește îi intuiește gândurile mult înainte să prindă contur. Și nu în ultimul rând, Victor Ponta este corolarul unui sistem a cărui unică dorință este puterea cu orice preț și pentru care democrația este o lozincă.

Dragii mei susținători ai Mincinosului Național, pe care voi îl alintați Victor Viorel Ponta, votați corupția și fie ca hoția să conducă România!

Posted in facts of life | 3 Comments