La noi, acasă!

Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai ne duce cu gândul către toate locurile frumoase prin care ne place să ne călătorim concediile, vacanțele sau clipele de relaxare. Din nordul îndepărtat al Cetății Ardud până în estul extrem al Vamei, ne bucurăm de măreția munților aruncând râuri de legende către Dunărea care se despletește apoi generos în Marea Neagră. Ne regăsim protestând fără convingere, când reportaje lipsite de onestitate ne limitează satele la exemplele în care accesul la facilități fundamentale lasă de dorit sau orașele la imensele zone de colectare a deșeurilor. Pentru cele din urmă mai mereu sugestivă pare a fi imaginea unor nefericiți întorcând la nesfârșit tone de sărăcie în căutarea unor refuzuri încă folositoare. Ne bucurăm cu o inconștiență greu de înțeles când documentare, descoperind mizeria din jurul orașelor, sunt premiate drept productii care ridica televiziunea la rangul de artă! Ne lamentăm, lăcrimăm și apoi ne străduim să emigrăm.

Tare mult ne mai place vestul! Cât mai extrem. Dacă se poate până peste Atlantic. Grădinile Edenului se întind mai mereu dincolo de Tisa. Acolo parcă iarba e mai verde, râurile mai albastre, câmpurile mai însorite și pădurile mai prietenoase. Al nostru codru o fi el frate cu românul, da’  e cam bătrân, iar nouă nu prea ne place să ne ocrotim bătrânii. Mai bine plecăm să-i îngrijim pe-ai altora! Ajunși dincolo de granițe ne străduim să parcurgem o integrare cât mai rapidă! Să nu simtă comunitatea locală existența intrusului, pentru că ne-ar privi fără îndoială cu suspiciune, nu doar prezența cât mai ales originea! Ce am fi putut învăța noi, acasă, despre a fi civilizat? Despre, mai ales, a-ți respecta mediul înconjurător. funny-picture-9979524496

Unii dintre noi au curajul și (aproape) inconștiența să creadă că, din respect pentru înaintași și responsabilitate pentru urmași, ar fi mai simplu să ne înceapă Occidentul cel puțin de la Prut. Dacă suntem dispuși să trăim altfel dincolo de granițe, de ce n-am putea să întoarcem ceva și către țara căreia îi aparținem? Nu ne alegem părinții, uneori poate ne-au produs dezamăgiri, dar suntem datori să-i cinstim. Nu ne alegem țara și poate că diferențele ne acoperă cu frustrări, dar suntem obligați să o îngrijim. În viața asta altă țară nu mai primim, iar minunea care ne-a fost lăsată nu pătimește din cauze naturale! În viața globalwarmingPANTIES_thumbasta altă planetă nu mai primim! Atât de multă vreme ne-am obișnuit să considerăm că totul ni se cuvine încât nu ne închipuim făcând eforturi pentru a ne păstra “gura de rai”. Și totuși nu doar că trebuie, dar este mai mult decât vital să lăsăm pe mai departe măcar ce am primit!

Într-o lume în permanentă mișcare, în care granițele sunt tot mai mult doar limite administrative, iar identitatea culturală se cultivă tot mai precar, este aproape fundamental să ne protejăm mediul în care trăim cu același volum de efort cu care ne îngrijim corpul. (Când o facem, dar n-ar fi rău să se întâmple). Și nu pentru teamă de încălzirea globală sau eventuale mustrări pecuniare. Pur și simplu pentru că, dincolo de efortul suplimentar sau sarcasmul ocazional, e greu să ne bucurăm de ambient (natural sau industrial) înotând prin deșeuri iresponsabil aruncate!

Colectarea selectivă a deșeurilor nu este un slogan și nici Golgotă inventată să ne producă suferințe suplimentare. Paradoxal lucrurile simple sunt cele mai complicate. Ei bine, paradoxul este valabil și pentru cele complicate! Sunt simple! Când satisfacțiile ulterioare sunt greu de măsurat în cuvinte, nimic n-ar trebui să fie complicat. Obișnuim să ne implicăm profund doar când rezultatul produce recompense materiale! Încă un paradox. Atâta timp cât oricum, indiferent cât de materială ne-ar fi recompensa, plăcerea de a o primi este trăită tot cerebral.

Campania Orașul Reciclării 2014 este o inițiativă care încearcă să păstreze România curată. Una dintre inițiativele care ar trebui să se finalizeze cu satisfacții pentru fiecare dintre noi. Cu ceva bucurie că ne vom vedea copii jucându-se în parcuri pline de prospețime și ne vom crește astfel generațiile viitoare, cu toții, în “Occident“, la noi acasă!

* Nu scriu advertoriale! Îmi plac inițiativele frumoase!

This entry was posted in facts of life. Bookmark the permalink.

5 Responses to La noi, acasă!

  1. irealia says:

    Mulțumesc!
    Și acasă putem învăța multe, totul e să vrem. Noi suntem exemplele copiilor noștri, asta ar trebui să ne motiveze suficient.

    Știi, ne tot întrebăm noi, pe-aici, văzând degradarea sistemului de învățământ, de ce încercăm marea cu degetul, aducând tot felul de măsuri menite să îmbunătățească, dar care mai mult strică, și nu copiem, pur și simplu, de la a la z un sistem care funcționează, dovedit! 🙂

    Cu reciclarea suntem pe drumul cel bun! 🙂

    Like

  2. Paradoxal sistemul nostru de învățământ funcționa. Dacă ne este ceva la îndemână, dacă facem ceva cu simți de răspundere, este să ne distrugem tot ce funcționează încercând să introducem în România frânturi din alte culturi. Transformarea și modernizarea la noi a produs haos și dezamăgiri!

    Bine că suntem și noi cu ceva pe drumul cel bun! 🙂

    Like

  3. Vienela says:

    Am suferit anul trecut o dezamagire crunta, care mi-a taiat elanul si m-a facut sa privesc cu alti ochi anumite lucruri.
    Descoperisem un proiect minunat, un proiect ce unea voluntari din toata tara intr-o incercare de a pastra tara curata. M-am entuziasmat maxim, m-am implicat trup si suflet, am luptat pentru a convinge cat mai multi oameni ca pot si trebuie sa faca ceea ce este de facut. Apoi am mers la o intalnire a celor ce conduc proiectul si mi-a picat cerul in cap. Oamenii astia se foloseau de cuvinte frumoase, de sloganuri mobilizatoare, pentru a face gramezi de bani pe seama celor ca mine, care cred in proiecte faine…

    Like

    • Am avut o remarca asemanatoare intr-un dialog in care ma straduiam sa conving ca e bine sa sustinem, chiar si de la nivel declarativ, proiecte de genul asta.
      Drumul spre iad este, intotdeauna, pavat cu bune intentii! 🙂
      Stiu ca unii urmaresc profit material si exploateaza cu indiferenta disponibilitatea altora pentru sustinere benevola. Ideea era “Romania curata”! Cred ca ne-am putea pastra orasul cum ne pastram casele. OK! Nu e valabil pentru toti! 🙂

      Like

  4. Pingback: Miraculoasa, Calatorul si cu mine – Sexul Slab

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s