Victor Ciutacu – Je suis Canaille

Politica și mass-media dâmbovițeană sunt într-o permanentă mişcarea browniană. Nu există deontologie decât pentru a fi ridiculizată, cum nu există bun-simț sau onoare decât pentru a fi insultate. Nu există interes național decât pentru perioade limitate de timp și doar dacă servește interesul tribal sau pe post de rudă săracă a discursului electoral. Nu există perspective concrete, cum nimeni nu este interesat de integrarea României într-un cadru civilizat și modern. Politica și mass-media dâmbovițeană penduleaza între slugărnicia boierului autohton, din epoca turco-fanariotă, până către insolența secretarului de partid, din perioada când ne bucuram să “trăim decenii de împliniri mărețe“.

Într-o melasă cu pretenții de elită și formatori de opinie, s-a infiltrat, cu agresivitatea violatorului și dibăcia agentului de influență, fără calități, realizări sau perspective, dar măcinat de frustrări și arivism, un individ cunoscut publicului drept Ciutacu. Victor Ciutacu.

Argat cuminte și aproape loial, a încercat să-și servească stăpânii în limitele unor dotări intelectuale relative, dar suficiente pentru luptele de gherilă în care se insinuează disperat. A prestat cuminte prin presa scrisă, s-a manifestat vocal în audio-vizual, iar de ceva vreme, suficient de patetic, poluează spațiul virtual.

Din considerente de interese de serviciu (classified or not) și pentru dispersarea gurilor care împrăștie zoaie, a fost transferat de la A3 la RTV. N-a fost chiar o promovare, dar nici mare diferență n-a simțit, să treacă din latrină în hazna. Victoraș s-a bucurat și s-a înșurubat, cu gura plină de lături, în scaunul de unde latră virulent către oricine apare pe lista transmisă de stăpâni. Bine, nici nu-ți trebuie inteligența gânsacului să-ți dai seama cum își adună Ghiță colegii!

De curând a primit ordin să pună umărul la linșarea mediatică a doamnei Udrea. Just kidding! Lenuța nu-i chiar o doamnă, iar în ce mă privește m-am pronunțat repetat și în cuvinte suficient de reprobabile încât să nu fiu bănuit de afinități elective. N-aș spune la fel despre Victor, care în mod cert o iubește, în taină. De aia o și apără. Cu eleganța cavalerului care, după ce a suduit-o, ridică femeia, din noroi, cu un romantic “Așa fă, să te respecte! Că ești o doamnă! Dă-te dreacu!“.

Gentleman desăvârșit, un alt Victor, pune și el umărul la strigătul disperat al demoazelei “Da, […] onoarea mea, săru’ mâna, nereperată, cum remâne?” Același Victor (zis și Viorel) se trezește plin de inspirație și umor, amintind de o tragedie recentă produsă pe malurile Senei. Ce-i drept Oprea (Gabriel Oprea) ne-a mărturisit, din Olimpul Parlamentului, că “Victor Ponta nu are niciun Dumnezeu!“, așa că nu ne miră mârlănia cabotinului. Solidaritatea, însă, este demnă de salutat. După ce a mâncat o pâine din mânuțele Gabrielei, un gest reflex îl cheamă să o apere de furia hienelor conjuncturale. Uite așa Ponta e mai cocoș decât Dorin!

În final, măi dragă Victor & Victor, e dureros că vocabularul subțirel vă oferă clipe de sinceritate brutală. Voioșia cu care demnitarul s-a grăbit să salute textul zlătarului se explică doar prin imaginea aia cu unul pe scaun (mi-e egal care dintre cei doi) și celălalt prestând cu entuziasm. Altfel, oricâtă nostalgie le-ar trezi celor doi, mie tot scârbă îmi provoacă. O foarte mare scârbă pentru un umil slujbaș din mass-media, care nu critică Guvernul, dar trage în opoziție, care nu deranjează Puterea, dar îl macină grija de colegii din presă, care nu stapănește genurile literale și confundă vocabularul suburban cu pamfletul, iar mitocănia cu ironia. O și mai mare scârbă pentru un prim-ministru, care are timp să citească așa ceva, care comentează cu inconștiență și umbre de retard, care în lipsa oricărei calități aduce umorul negru la limita dintre penibil și grotesc.

Știu, “fără poezie, viața e pustiu!“, dar mai lăsați femeile și orgiile! Mai stați și voi cu ochii pe administrarea țării, că din fișa postului unul ar trebui să presteze, celălalt să critice cum prestează primul! Administrație, porumbeilor, nu ce faceți voi în alcov!

Advertisements
This entry was posted in facts of life. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s